Drama Cristinei Manea, tânăra din Pitești în vârstă de 23 de ani care a aflat că suferă de o boală cumplită chiar în ziua în care a devenit mămică, a impresionat o țară întreagă. Românii și argeșenii în mod special au dat dovadă de o mobilizare exemplară. Spectacole şi acţiuni caritabile, conturi deschise, donaţii de bunuri și campanii umanitare la care s-a raliat toată presa din județ.
În doar două săptămâni, undeva către finalul verii anului trecut, s -au adunat toţi banii necesari tratamentului. Mai mult, oamenii au continuat să doneze chiar și după aflarea veștii că cei 70 de mii de euro necesari tratamentului s-au strâns. S-a ajuns la o cifră mult peste dublul sperat inițial de familie, însă banii n-au mai ajutat-o pe tânăra mamică.
După un tratament început la spitalul celebrului Institut „Centre Léon-Bérard” din Lyon, unde tânara a ajuns cu mari intervenții, familia a hotărât intempestiv că tânăra mămică trebuie externată și adusă în țară. Pentru ca, ulterior, aceeași familie să decidă continuarea tratamentului la o clinică din Turcia, unde Cristina și-a găsit sfârșitul în urma unu cancer galopant. Dincolo de tragedia în sine, trist este faptul că peste mobilizarea fără precedent a unor oameni cu suflet mare planează o pată de decredibilizare.
Și asta din cauza unei facturi neachitate de către familie, în valoare de 8.000 de euro, pe care spitalul din Franța a trimis-o Consulatului General al României din Lyon, a cărui imagine e, de asemenea, afectată și care nu-și mai permite astfel să ceară sprijinul prestigiosului institut pentru tratarea și altor bolnavi români aflați în situații disperate, așa cum s-a procedat în cazul Cristinei Manea. Întrebarea firească pe care Jurnal de Argeș și-a pus-o la aflarea acestei vești și pe care, cel mai probabil, v-o veți pune și dumneavoastră, cititorii noștri, este cum se face că, deși familia a primit donații depășind cu mult dublul sumei necesare pentru tratamentul Cristinei, România se face de râs cu o factură neachitată.
O situație jenantă, de pe urma căreia au de suferit inclusiv viitorii pacienți români care au nevoie de servicii medicale acolo. Am încercat să mergem pe urmele acestei facturi, iar explicația, deloc credibilă, oferită de soțul Cristinei Manea este că factura n-a ajuns la el. Asta, deși consulul general al României la Lyon spune că a făcut demersuri pentru identificarea adresei și transmiterea facturii.
În ultima parte a anului trecut, Cristina Manea ajungea, în sfârșit, la Centre Léon-Bérard, celebrul institut din Lyon, acolo unde spera într-o minune, deși șansele de vindecare erau mici.
„Acest institut, care este de vârf aici, la Lyon, a fost foarte deschis cu noi. Soţul, pe care eu nu l-am întâlnit deloc şi cu care am vorbit doar la telefon, a venit aici cu soţia, Cristina Manea, care a fost internată în spitalul acestui institut de cercetare şi de tratament. A fost nevoie să fac multe intervenţii – de altfel, în contextul acesta m-a şi sunat soțul pacientei, pentru că starea Cristinei Manea era foarte delicată, foarte gravă şi ea avea, într-adevăr, nevoie de o prezenţă permanentă în cameră cu ea. Cum politica spitalului nu permite acest lucru, am reuşit să obţin câteva derogări în sensul acesta, iar soţul a fost lăsat acolo o bună perioadă de timp.
Pacientei i-au făcut analizele şi i-au dat un tratament. Ideea e că, potrivit soţului, acelaşi tratament i-ar fi fost dat, poate chiar l-ar fi și început, şi în ţară. Era, deci, nemulţumit, inclusiv pe considerentul că, la un moment dat, cei de la institut n-au mai vrut să facă derogare de la această regulă a lor şi să-l lase cu ea în cameră. La un moment dat, am aflat – nu de la el – că ar fi decis să se întoarcă în ţară. Ulterior, medicii mi-au transmis că a fost decizia familiei de a reveni în ţară şi de aici n-am mai ştiut nimic. Asta până în momentul în care am primit o factură la Consulat, o factură care trebuia plătită”, a precizat, pentru Jurnal de Argeș, Anca Elena Opriș, inimosul consul general al României la Lyon.
Este vorba despre o factură emisă ulterior externării Cristinei Manea, pe 26 decembrie 2017, aferentă dosarului de pacient nr. 1724288, în valoare de 8.000 de euro. Acesta e, de fapt, costul spitalizării tinerei mame la institutul-spital din Lyon, unde pacienta nu s-a mai întors după ce familia a decis să continue tratamentul la o clinică din Turcia, acolo unde, spune soțul Cristinei Manea, pacienților li se permite și un însoțitor.
„Factura a ajuns la Consulat probabil pentru că, bănuiesc, n-au avut adresa unde s-o trimită. Şi atunci, întotdeauna când nu există adresa respectivului pacient beneficiar de servicii medicale, se transmite reprezentanţei diplomatice respective. Sau au trimis-o la noi pentru simplul fapt că am intervenit eu ca pacienta să fie primită în urgenţă (…). Noi nu aveam cum să o plătim. A fost o situaţie destul de delicată, pentru că, la acel moment, nici noi nu aveam coordonatele familiei”, mai spune consulul general al României la Lyon.
Ulterior, Consulatul General al României la Lyon a făcut demersuri pentru aflarea adresei familei Manea și transmiterea facturii.
„Am trimis factura la adresa care ne-a fost indicată şi asta este tot ce pot să vă dau ca informaţie. În contextul acestei facturi neplătite, am aflat și noi că famila ar fi dus-o pe Cristina în Turcia, unde, de altfel, ar fi şi decedat. A fost şi motivul pentru care am fost cu inima strânsă, gândindu-ne că asta mai lipsea acum familiei: factura de la Lyon. Nu ştiu dacă aceasta a fost sau nu achitată ulterior. Pentru noi nu este o situație plăcută, pentru că a fost nevoie, la un moment dat, să facem apel la sprijinul lor. Ori, eu, care am intervenit pentru doamna Manea, nu mai am niciun fel de îndrăzneală ca, într-un caz similar, urgent, să apelez la ei”, mai spune consulul Anca Elena Opriș.
Situația este una penibilă din toate punctele de vedere şi pune inclusiv Consulatul General al României la Lyon într-o situație delicată.
„La momentul respectiv am făcut acest demers pentru ca pacienta să fie primită în Urgenţe, pentru că mi se spunea, iar realitatea asta a fost, că era o situaţie disperată. Institutul putea foarte bine să-i refuze internarea, pentru că aveau cereri de peste tot din lume. Chiar a fost o problemă, pentru că nu aveau paturi disponibile, rezerve disponibile. Mie îmi este jenă şi aş fi într-o situaţie penibilă să aflu că nu s-a achitat acea factură. Mi-a fost jenă să pun întrebarea direct, ca să nu mi se spună că n-au achitat-o”, mai spune Anca Elena Opriş.
Jurnal de Argeș i-a contactat pe oficialii de la „Centre Léon-Bérard” pentru a obține informații legate de tratamentul urmat de Cristina în respectivul spital, costurile acestuia și factura neachitată. Iar răspunsul primit a fost unul lapidar: „Informațiile pe care le solicitați țin de secretul medical și nu pot fi dezvăluite”.
Soţul Cristinei Manea afirmă că nu ştie de existenţa respectivei facturi și că a plătit o sumă de bani – fără să precizeze cât – spitalului din Lyon, dar că o va achita și pe cea la care face referire consulul, dacă o va primi.
„Când am plecat din spital, am plătit ce era la ora respectivă şi mi s-a spus că, dacă cumva e vreo diferenţă – ei erau de părere că n-o să mai fie – îmi vor trimite factura. Dar nu mi-au trimis nimic. S-a plătit direct din cont, online, dar astea sunt chestii care ne privesc strict pe noi. Oamenii au e-mail-ul meu, toate contactele. Din momentul în care mă sună, achit, nu se pune niciun fel de problemă”, spune Adrian Manea, soțul Cristinei.
Întrebat de Jurnal de Argeș dacă a fost mulțumit de serviciile medicale pe care soția sa le-a primit la spitalul din Franța, Adrian Manea a precizat că „nu ca în Turcia, unde e mult mai bine din punct de vedere al confortului pacientului, pentru că lasă însoţitorul să stea în cameră cu pacientul. În Franţa, n-am avut voie… În Turcia, aveam patul meu deja stabilit. Nu poţi să te duci la 2500 de kilometri şi să-ţi abandonezi soţia într-o cameră… Cris avea nevoie de mine în fiecare dimineaţă”.
Ce știe sigur e că la spitalul din Turcia, în schimb, nu mai are nimic de achitat.
„Acolo îţi iau şi pielea de pe tine. La trei-patru zile, le băgai banii. Dar am fost mulţumiţi… Ne-am dus acolo cu speranţa că totuşi o să se vindece. Speranţe am avut mereu, vă daţi seama…” mai spune soţul Cristinei.
Cât despre deciza intempestivă de a renunţa la spitalul din Fanţa în favoarea celui din Turcia, Adrian Manea spune că a luat-o tocmai pe considerentele precizate, dat fiind faptul că în Turcia i s-a permis să stea alături de Cristina, nu pe considerente economice și că, dincolo de confortul psihic, mental al soției sale, a avut nevoie și de o a doua opinie.
„În primul rând că ea nu a fost transferată din Franţa în Turcia. Ea a venit mai întâi acasă, cu tratamentul ce i s-a făcut în Franţa şi i-a mai dat un tratament pe care îl putea continua acasă. Pentru că tratamentele de cancer se fac o săptămână-două la spital şi două-trei de pauză. Când a trebuit să facem din nou tomograf, am zis să-l facem direct în Turcia (…). Costurile sunt exorbitante, dar sensibil egale. Mi-a venit un mare dosar în braţe, cu ce i s-a făcut lui Cris şi jos, cât costa, dar nu ştiu punctual”, mai spune Adrian Manea.
Pentru edificarea opiniei publice cu privire la destinația sumelor donate de cei impresionați de drama Cristinei, l-am rugat pe Adrian Manea să precizeze câți bani s-au adunat din donații în cadrul campaniilor pentru Cristina și ce cheltuieli au fost efectuate din aceste donații.
„S-au strâns vreo 170 de mii de euro, iar cheltuielile au fost de vreo 115 mii, doar spitalizările în afară. Nu mai spun de ceea ce s-a cheltuit în ţară, că am avut tratament de susţinere şi în ţară. Sunt oameni cărora efectiv le spuneam că nu mai e nevoie, că am banii necesari și îmi spuneau: „Nu mă interesează, eu vreau să dau pentru Cristina, pentru fetiţă”. Cristina a fost agent de vânzări şi o ştia tot judeţul…”, mai spune Adrian Manea.
Adrian Manea s-a arătat indignat de unele ipoteze legate de suma mare de bani care i-a rămas din donații.
„Referitor la tot ce latră anumite persoane, o treime din banii pe care i-am primit, oamenii au apreciat că s-a donat pentru pachetul Cristina şi fetiţa nou-născută. E normal să mă gândesc şi la fetiţă. Şi fetița e predispusă 20-30% să facă ce a făcut mama ei. Trebuie să înceapă controalele, poate în Turcia, la două-trei luni, şi aşa mai departe (…). Mă aştept să se întâmple orice, că aşa e soarta mea”, spune Adrian Manea.
Soțul Cristinei Manea spune că o parte din diferenţa rămasă din donații a oferit-o unor persoane care aveau nevoie de ajutor.
„Am o fundaţie cu care colaborez. Am ajutat deja vreo 7-8 cazuri şi tot aşa (…). Şi urmează să mai ajut, vă daţi seama că nici mie, în afară de câţiva oameni potenţi din Argeş, nu mi-a dat nimeni mai mult de 5.000 de lei. Nu pot eu, Adi Manea, un simplu om de rând, să dau cuiva 50.000 de euro. Prefer să ajut cu câte 100 de euro câte cazuri o să pot şi cam asta e”, mai spune Adrian Manea.
Am încercat să aflăm mai multe despre această fundaţie, nume, obiect de activitate etc. „Sincer, am un intermediar din partea de nord a ţării care mă ajută”, este tot ce ne-a mai spus soțul Cristinei.
Pe 27 octombrie, Adrian Manea posta pe pagina sa de Facebook o fotografie și un mesaj informativ cu privire la situația sumelor strânse pentru Cristina din donații: 661.949,53 lei în conturi, plus 40.000 de lei cash.
„Aceștia sunt banii strânși în conturile noastre + 40.000 lei cash (aproximativ).
VA MULȚUMIM MULT…ENORM…INFINIT!!! Solidaritatea și mobilizarea voastră au fost fără precedent în România, o țară frumoasă, cu oameni minunați!!!
Vom alege o clinică dintr-o țară europeană unde Cris să beneficieze de cele mai bune tratamente/intervenții și unde, evident, costurile sunt enorme!!!
Știu că toți o iubiți pe soția mea…PENTRU CEI CARE VOR SĂ RĂMÂNĂ ALĂTURI DE NOI, conturile sunt valide și rămân deschise!!!”, scria Adrian Manea în toamna anului trecut. Iar donațiile au continuat.
Drama Cristinei Manea a început în vara anului 2017, când tânăra a adus pe lume, prin cezariană, o fetiţă. La ieşirea din anestezie, avea să acuze dureri cumplite de cap. Familia a crezut, inţial, că este un efect secundar al operaţiei. Medicii suspectau deja o boală gravă şi au anunţat familia, dar nimeni nu i-a spus nimic despre cumplitul diagnostic prezumtiv. Toată lumea a sperat că, după investigaţii mai amănunţite, va primi veşti mai bune. Dar n-a fost aşa. La câteva zile, tânăra mămică a ajuns la Institutul Oncologic Fundeni.
Au urmat câteva şedinţe de radioterapie şi o biopsie care a confirmat cancerul în fază avansată suspicionat la Piteşti: sarcom alveolar de părţi moi, adică un cancer destul de rar. Speranţa pentru Cristina era un tratament complicat şi costisitor, în străinătate, cu jumătate şanse de vindecare, evaluat la 70.000 de euro, bani de care familia nu dispunea în acel moment. A urmat o mobilizare uriașă. Spectacole şi acţiuni caritabile, conturi deschise, donaţii de bunuri. În mai puţin de două săptămâni, s-au strâns toţi banii necesari tratamentului, iar în lunile care au urmat, alte mii de euro. A urmat internarea la Lyon, întoarcerea în România şi internarea în Turcia, unde în ianuarie 2018 Cristina s-a stins, odată cu visul ei de a-şi vedea fetiţa crescând.